Lucruri practice de știut despre febra la copii

Când se naște, copilul nu vine cu instrucțiuni și la primul, parcă ești pierdut în spațiu (dacă nu ești medic sau asistent de profesie). Oricâte cursuri ai face și oricât ai citi, parcă tot nu ești pregătit pentru ce urmează. Tehnic, poți să le știi; este complicat să le pui în practică. Unul dintre cele mai urâte prime momente din viața unui părinte, mai ales din viața unei mame, este când are copilul bolnav. Nu mai știu prin câte stări febrile am trecut cu mândra mea în aproape 6,5 ani.

Anunțuri

Atenție la stima de sine a copiilor, la încrederea necondiționată, la autocontrol și la reziliență #smforparents17 (1)

Atenție la stima de sine a copiilor, la încrederea necondiționată, la autocontrol și la reziliență. Ca să rezum în câteva cuvinte ce mi s-a părut de reținut din prezentările specialiștilor la #smforparents17.

Mamele care au carieră merită tot respectul

Mândra mea la 4 luni mergea cu mine la ședințe cu redactori, la evenimente, la 1to1 cu presa și clienți; înainte să deseneze a auzit multe despre creație și campanii 360... M-a auzit vorbind despre bugete și contracte înainte să înceapă operațiuni matematice... A mers cu tatăl ei la ședinte cu echipa de vânzări dinainte să stea în fund sau să vorbească. Prima ei ieșire profesională a fost cu mine să îmi negociez contractul de muncă și să îl semnez. A mers și la coafor, la cumpărături, la spital după mama, la veterinar cu patrupezii, peste tot. A fost simplu? Nu, deloc. Multe lucruri le-am fi rezolvat mai repede și mai simplu dacă nu ar fi fost cu mine/ noi. Ne-a prins bine? Da, căci avem o conexiune puternică, mai puternică decât dacă aș fi stat acasă cu ea frustrată că renunț la o parte din mine. Ei i-a prins bine? Cu siguranță DA. Căci mereu a știut că noi trei plus patrupezii suntem o familie unită, orice ar fi. Că noi suntem disponibili și alături de ea 24/7, până dincolo de infinit. Dacă avea/ a avut/ are nevoie de noi când era la creșă/ grădiniță/ școală (febră, accident, incident, nevoia de a ne auzi), eram/ suntem acolo în cel mai scurt timp, cu orice cost. A văzut că o femeie poate fi cine își dorește să fie. A învățat și învață despre independența și dependența într-o relație, în familie. Învață despre echilibrul între nevoile proprii și nevoile celui drag. Despre respectarea nevoilor celuilalt de dezvoltare și de împlinire într-o relație sănătoasă, în care fiecare este partener cu drepturi egale și nu trebuie să se sacrifice și să renunțe la sine. Cred că aceasta este una dintre cele mai valoroase lecții pe care i le putem da ca să o putem ajuta să se dezvolte, să devină cine va dori și să fie împlinită ca om, ca femeie. 

Insolație, căldură, să fim mai buni și mai atenți zilele acestea

Este cuptor și va fi și mai greu în zilele următoare așa că trebuie să fim mai buni și mai atenți zilele acestea la niște lucruri.

Orice fac, sunt doar inimă… și ne reamintesc în momente cheie

E în vacanță și mândra mea stă cu mine. Biroul meu e acasă, așa că sunt doi într-unul și trebuie să am răbdare, multă răbdare. Da, în timpul acesta lucrez, fac bugete, propuneri, ]mi rezolv diferite chestiuni cu autoritățile. Și mă ocup și de ea. Numai că eu sunt un om cu anumite defecte și trebuie să îmi dezvolt răbdarea. Așa că, în introspecție fiind, am avut niște revelații în ultima vreme. Și am avut niște reminder-e  că ai noștri dragi copii, orice ar face, o fac din curiozitate, pentru distracție sau în joacă, fără intenții rele; că ei ne iubesc necondiționat, orice am face și trebuie să le fim mereu modele bune; că învață mai ales din experiențe și greșeli; iar atunci când acționează din supărare e o reacție emoțională la ceva ce noi am făcut.

Întrebare pentru părinți: cum administrați așteptările legate de școală?

Eu am convingerea profundă că dacă un copil stresat care va continua să fie stresat în adolescență, va fi la fel ca adult și nu îmi doresc asta pentru mândra mea. Există studii care arată să stresul legat de școală poate fi la adolescenți la fel de ridicat ca stresul adulților, cu diferența că adolescenții nu își dau seama de efectele negative asupra sănătății lor. Da, studiul e făcut la americani, că pe ai noștri nu îi preocupă starea de bine ale copilului, însă anumite puncte comune există.

Fără pudră de talc la copii și adulți. Nici pentru eritemul fesier

Din păcate, încă perpetuăm în creșterea copiilor niște practici învechite care, multe, fac rău. Una dintre acestea este folosirea pudrei de bebeluși. Deoarece este considerată un risc pentră sănătate (poate cauza cancer), iar în alte țări niște companii mari au pierdut procese pe această temă.

Când copilul nu vrea să meargă, ce e de făcut?

Copiii se dezvoltă diferit. Ea s-a născut la fix 37 de săptămâni, mai mică, dar a sărit 3 curbe de dezvoltare, a vorbit repede, bine, clar, fără probleme de logopedie, s-a imunizat într-un ritm înnebunitor pentru noi și a fost extrem de cooperantă la tratament (vreo 18 îmbolnăviri în mai puțin de un an, una fiind cu injecții pe branulă acasă). Niciun copil nu evolează ca la carte. Fiecare copil e unic în felul lui și nu poate fi grăbit, nu e bine să fie grăbit. Nu e la fel de sportivă ca alți copii, dar este foarte creativă și are o imaginație debordantă. Are nevoie de susținerea noastră ca să găsească în interiorul ei curajul și forța de a-și asuma ceva, dar odată ce a punctat asta, merge până la capăt; iar dacă nu ne-a ieșit însă să meargă singură pe bicicletă fără ajutătoare și cu trotineta, în schimb înoată ca un pește în mare dincolo de geamandură cu aripioare (după numai 5 ședințe cu profesor); iar pe role a prins curaj să meargă singură sâmbăta trecută după nici 2 ore de încercări. Așadar, să ne mai și relaxăm zic.

Nu ne mai facem bine! Ducem copiii la școli „altfel”, dar îi tratăm ca pe obiecte

Cum naiba să schimbăm lumea noastră? Faci școală privată care cică ar fi centrată pe nevoile copilului, dar nu îți controlezi pornirile și plictisul. Îți duci copilul la o astfel de școală când tu perpetuezi aceleași practici de care spui că fugi sau le accepți tacit doar pentru că ți-e jenă să le atragi atenția cadrelor didactice când greșesc sau părinților tâi/ bunicilor să nu folosească metodele de altă dată? Când tragi mașina la scară doar ca ți-e lene să mergi puțin mai departe să parchezi și treci în trombă dimineața prin curtea plină de copii și părinți care nu au un trotuar, doar pentru că te grăbești la serviciu?

Tu ce metode folosești ca să învețe copilul tău limba engleză? Noi am ales Jolly Phonics

Specialiștii spun că perioada optimă pentru copii pentru a învăța cu ușurință o a doua limbă străină fără accent (în acest caz engleza) și stăpânind gramatica, este de la 6-7 luni până la 7 sau 8 ani. După această vârstă, performanța începe să descrească gradual indiferent de nivelul de efort și expunerea copilului (Neuroscience. 2nd edition) . Alți specialiști precum Eric Lenneberg spun că vârsta critică pentru învățarea unei limbi străine începe la naștere și se termină la pubertate. Păi să ne grăbim zic, mai sunt doar câțiva ani critici până la pubertatea critică;). Așadar, după ce am înțeles că timpul nu ține cu noi, am căutat informații, m-am interesat și se pare că una dintre cele mai eficiente metode este Jolly Phonics, nu degeaba e preferată și de noua școală.  Așa că am achiziționat o mulțime de materiale (Activity Books, Jolly Stories), am căutat surse online (cu fișe, youtube cântecelele Jolly) și urmează să primesc de la fosta și viitoarea profesoară de Jolly Phonics cărticele pentru prima lectură ca să încurajez copila să își exerseze cunoștințele și să înceapă să citească.

Am fost la FIEdu 2017; câteva idei utile și pentru părinți și profesori (1)

Am asistat la mai multe conferințe și seminarii de la #FIEdu2017, însă mi-a plăcut foarte tare de prelegerea Danielei Dumulescu, lector în psihologie la UBB și am regăsit multe idei ușor de reținut și foarte utile și pentru părinți, și pentru profesori sau educatori, pe care le regăsim și în diferitele cărți și cursuri de parenting, dar care mi s-au părut foarte bine structurate, expuse și argumentate foarte clar și logic. Lectorul DD s-a adresat profesorilor în prelegerea sa, însă veți vedea că ne atinge și pe noi, părinții, foarte mult.

Cresc împreună cu copila. M-am apucat de învățat

Parenting is the most powerful force for good on the planet (Happily Family) Creștem viitori adulți, nu roboți. Până și o plantă din grădină dacă nu simte că o iubești și nu îi dai din energia ta, nu crește cum trebuie sau nu crește deloc. Așa am crezut dintotdeauna și așa s-a întâmplat. Când am grădinărit fără chef sau cu mintea în altă parte, muncit degeaba. Așa e și cu parentajul sau părințeala. Dacă nu o faci cu suflet, nu te treci prin furcile caudine să acoperi mai mult decât nevoile fiziologice, păi mai bine nu faci copilul ăla de la început. Pentru că un copil are printre nevoile primare unele pe care unii dintre părinții de azi nu le-au avut satisfăcute când ei erau copii - recunoaștere, încurajare, iubire necondiționată, disponibilitate adevărată, recunoașterea drepturilor și a libertăților chiar și când nu ne convine.

Cum ne învățăm copiii să fie în siguranță?

Unul dintre filmele pe care le-am văzut era despre cum niște copiii sunt atrași într-un parc de un tânăr folosind un cățel (a circulat acum mai bine de un an). Apoi a fost un alt film despre copii și adolescentii care își stabilesc întâlniri online cu prieteni virtuali și ajung în dube cu necunoscuți; din fericire, tot experiment social și erau și părinții stupefiați în mașinile implicate. Le-am văzut pe amândouă cu Teea, am întrebat-o ce crede, cum ar fi făcut ea, i-am explicat.

Îmi repugnă familia tradițională

De mică i-am spus că nu trebuie să iubească pe nimeni dacă nu e respectată și iubită, nici măcar pe mine; era mică atunci și la început a plâns; i-am explicat ce mi s-a întâmplat, de ce nu îi vede pe părinții mei, de ce nu i consider părinții mei adevărați, de ce mi-am iubit mai mult bunicii paterni, de ce orice ființă merită iubire, respect, demnitate.